Pret A Manger sau povestea unei dimineti lodoneze

Vant si ploaie. Dimineata de Ianuarie in Londra. Ma trezesc la 6:30 in zgomotul apei de la dus amintindu-mi ca cu 4 ore inainte ii promisesem ca voi lua micul dejun cu el devreme.  Primul si poate ultimul impreuna. Ma gandesc ca mi-ar placea sa mergem la Pret A Manger dar nu stiu daca e deschis atat de devreme asa ca  nu-i zic nimic.
Nu sunt inca sigura despre ce vreau sa scriu aici: despre eleganta imbinata cu miros de cafea si croissante a unei cafenele londoneze sau despre povestea unei relatii care s-a sfarsit inainte de a incepe. Sau poate despre emotiile imbinate ale celor doua.
Povestea e simpla, el si ea se intalnesc la petrecerea de anul nou. El are o casa in centrul Londrei unde o invita sa-si petreaca noaptea inainte de a pleca spre aeroport a doua zi. Dimineata aceasta rece si ploioasa e probabil ultima care o vor petrece impreuna pemtru ca lumea poate fi intr-adevar mica dar in acelasi timp e plina de posibilitati.
Ca in orice situatie ce are sanse minime sa se repete, prezenta e maxima crescand intensitatea momentelor. Zgomotul masinilor pe asfaltul ud, oamenii care trec grabiti cu umbrelele in mana cautand confortul cafelei de dimineata, mirosul de ploaie, imbratisarea lui si glasul orasului care se trezeste se amesteca creand o poveste a emotiilor, a starilor si a clipelor. Orasul devine orasul meu iar barbatul acesta devine barbatul meu si toate astea sunt povestea noastra.
Cafenelele deschise la prima ora a diminetii au o magie a lor, o caldura si o familiaritate, asta pe langa bunatatile aburinde si zgomotul masinilor de cafea. Poate de aceea sunt locul ideal pentru a spune la revedere, pentru a mai ramane cateva minute asezat alaturi de imaginea celui drag dupa ce s-a indepartat incercand sa-ti amintesti parfumul lui si forma spatiului pe care a ocupat-o pe scaunul din fata ta.

Iar dintre toate Pret A Manger e cea mai eleganta si are cele mai bune croissante cu mozarella si rosii.