Numele meu ar fi Kaamyia si as fi o japoneza tanara, cu trup delicat si ochi negri si aprigi pentru ca tatal meu ar fi japonez iar mama mea grecoaica. Eu as fi produsul tulburat al iubirii lor de o vara in Creta.
Pentru ca mama a murit cand aveam cinci ani am crescut in Japonia cu tatal meu.
Pentru ca nu am uitat gustul pamantului pe care am fost conceputa mananc biscuiti de orez cu ulei de masline, oua fierte si natto. Seara beau vin rosu si citesc romane europene pana tarziu cand ma tarasc in pat pentru ca nu-mi mai pot tine ochii deschisi. Asta cand nu adorm pe canapea.
As avea un motam alb pe nume Sezghin. Probabil ar fi orb.
As avea un serviciu anost si monoton intr-un birou din Tokyo. In timpul liber as face excursii scurte la munte unde as privi neincetat cerul schimbator. Asta m-ar ajuta sa-mi pun gandurile in ordine. Ganduri care de altfel o iau razna foarte usor, calatoresc in lumi paralele si se intorc de acolo innebunite si cu stoluri de intrebari agatate de ele.
As asculta Brahms, Rachmaninov si Chopin pentru a-mi mentine emotiile vii si fluctuante.
