Noaptea alba a galeriilor sau ce e in neregula cu carnaciorii

Sambata, aproximativ ora 4 dupa-amaiza. Torn apa jumatate pe langa aparatul de cafea analizand situatii si discutii din noaptea trecuta.
A fost o noapte alba, si nu una oarecare, ci una cu prieteni dragi, galerii de arta deschise pana dimineata, cocktail-uri si multa voie buna. O noapte alba a galeriilor care ne-au alimentat imaginatia si au insufletit subiectele de discutie.
Si cum nu exista noapte alba in centrul vechi fara sa ti se faca foame, iar arta fara mancare isi pierde din substanta, am poposit pentru o shaorma unii dintre noi, chipsuri altii, si o portie de nehotarare, eu. Coada era prea mare ca sa astept dupa un falafel asa ca am stat cuminte la masa adulmecand mirosurile din jur pentru a identifica ce anume as putea manca. Si uite-asa mi-a facut cu ochiul o caruta cu carnaciori nemtesti. I-am ales pe cei mai picanti sub privirea un pic ambigua a fetelor.

Cumva, dupa acest episod, discutiile din restul serii atingeau subiectul "carnaciori" culminand prin asocierea lor nefericita cu titlul de "starleta porno" la inaltimea caruia nu am reusit sa ma ridic in momentul in care mi s-a cerut sa citesc cu voce tare o poezie mai mult sau mai putin erotica. Poate ca a fost de vina cadrul in care ne aflam, subteran si arheologic al Cetatii Curtea Veche, devenit gazda unor exponate moderne si abstracte. Sau faptul ca starletele porno nu citesc in general si cu atat mai putin nu citesc poezie in public.

"Ce e in neregula cu carnaciorii ?" am intrebat eu contrariata dupa ce am parasit scena interactiva? Iar raspunsul m-a contrariat si mai mult : "Pai,...cine mananca carnaciori?"
Pai nemtii mananca cu siguranta! Iar daca sunt doua carute cu carnaciori la fiecare capat al strazii Smardan sigur mai mananca si altcineva ca doar nu sunt acolo ca sa ma astepte pe mine.

Cum seara noastra s-a prelungit inspre dimineata cu si mai multe glume si aluzii dar nici un raspuns clar despre ce e in neregula cu carnaciorii, am facut o scurta cercetare si cred ca mi-am aflat raspunsul intr-un citat al lui Otto von Bismark: "Legile sunt precum carnatii, e mai bine sa nu le vezi cum sunt facute."