Beatrice scrie

Cu un an mai mare decat mine, Beatrice a fost mult timp inspiratia mea pentru a fi un om mai bun si mai complet. O numesc si acum " idolul meu" pentru ca in adolescenta ea reprezenta pentru mine tot ceea ce imi doream sa fiu atunci si credeam ca nu voi ajunge niciodata: libera, creativa, talentata, frumoasa, iubita, sigura pe mine.

Beatrice e prietena mea si aseara se afla intr-un mic impas: cum sa inceapa din nou sa scrie? Asa ca am rugat-o sa scrie orice, un vers, cuvinte fara sens, sau cel mai bine sa-mi scrie mie o poveste. Si a scris: cu frumusetea, inteligenta, pasiunea si culoarea cu care doar ea poate sa scrie. Si cu un mesaj personal pentru mine.


Povestea:

Cărtărescu se apucă de medicină
R: Bine ati venit la emisiunea Totul despre sănătatea orală. Este o onoare să vă avem pe platoul B1 TV!
C: Bine v-am găsit.
R: În emisiunea de astăzi, domnul doctor Cărtărescu ne va oferi informații  despre implanturile dentare. Înainte de asta, vă rog să-mi permiteți - nu pot să-mi rețin uimirea, și cred că sunt în asentimentul telespectatorilor: Ce v-a determinat să vă apucați de medicină, Domnule Doctor? 
C: Întotdeauna există o explicație, nu-i așa? 
R: Toată media a fost asaltată de această știre!
C: Este posibil să fi fost doar o chestiune legată de necesitatea obiectivă a unei reconversii profesionale. Trăim în vremuri în care, știm cu toții și, dacă nu, învățăm: poezia nu plătește ratele. Până la urmă, e doar o chestiune de adaptare la mediu. 
R: Sesizez o nuanță de ironie în această afirmație.
C: O! Sunteți foarte sensibil  
O mare parte a vieții am dăruit-o scrisului. Care m-a încununat strașnic.
A venit un moment în care a trebuit să fac o alegere și am hotărât să merg pe cealaltă potecă din pădurea galbenă!
R: Vă referiți la…
C: Frost, R. desigur: "Two roads, diverged in an yellow wood… And sorry I could not travel both… I took the one less traveled by and that has made all the diference". 
O altă poveste care mi-a secat bulbul rahidian a fost povestea Ilenei Cosânziene. Pe drumul spre palatul împăratului, găsește o cosiță de aur… Ehh! S-o ia… sa n-o ia… Spune calule… Iar năzdrăvanul grăiește: De-o ridici, va fi rău. Dar de n-o ridici, va fi și mai rău… Cam așa!
R: Cum veți continua totuși celălalt parcurs. Cel poetic, desigur.
C: Dacă gândesc mai bine, prea multă poezie nu am scris nici când eram în viață ( ha ha ha ha ). În cealaltă viață, desigur. Aș putea să scriu în timpul liber. Mă voi înscrie la un doctorat în științe medicale. Este uimitor cât de asemănătoare este explorarea intimității unui trup de fluture gigantic, de exemplu, pe un fluviu înghețat, cu inserarea unui șurub dentar într-un os. E, până la urmă, cam același demers: pe interior sau în lumea senzației, asemănarea e uluitoare. Mă minunez, de fiecare dată când inserez un implant dentar, de forța și vitalitatea pe care o capătă un corp neînsuflețit, o mimare a unui element biologic, până la urmă, în momentul în care este inserat cum trebuie, la locul în care trebuie.
R: Cu alte cuvinte, omul potrivit, la locul potrivit, nu-I așa, Domnule Cărtărescu?
C: Implantul potrivit, la locul potrivit, desigur. Acesta ar fi sensul corect, desigur!

Mesajul: 
Tu, Carmen, îmi e drag rozul bonbon de pe sânii tăi mari, calzi și alte lucruri care nu se spun între noi doamnele da vezi tu daca am pus ortografia corectă la ingleză. Că tot traduci pe altii in noaptea asta. O trecut mai mult de juma de ora cu scrisu asta bata-l vina. Na!